Am observat într-un articol precedent cum grăsimea corporală nu este un simplu rezervor, ci un organ activ care (printre altele) produce estrogen. Să zicem că ai tăiat din grăsimi, ai slăbit, dar totuși nivelul estrogenului a rămas sus. Mai e un organ la care nimeni nu s-a gândit în context: stomacul. Acesta fabrică estrogen pe loc, din grăsimea care îți trece prin sânge.
Hm, dar parcă estrogenul era hormonul „feminin”, produs în ovare. Dacă ești bărbat sau femeie aflată la menopauză (adică ovarele nu mai produc mai nimic), de ce ți-ar ieși estrogen în exces la analize? După ce am analizat grăsimea corporală ca producător de estrogen, în acest articol analizăm stomacul.
În 2021, o echipă japoneză condusă de Takao Ito, de la Universitatea Medicală Wakayama, a descoperit că stomacul este o glandă care fabrică estrogen, iar declanșatorul este grăsimea care îi trece prin sânge. Studiul a fost publicat într-o revistă din familia Nature2.
Stomacul are niște celule numite celule parietale, celulele care produc acidul gastric. Până acum nu se știa că aceste celule fac și altceva. Ito și echipa lui au descoperit că celulele parietale au, ascunsă în interior, exact aceeași „linie de montaj” de enzime pe care o au ovarele și celulele de grăsime: enzimele care transformă colesterolul, pas cu pas, în estradiol (forma cea mai puternică de estrogen). Cheia liniei se numește aromatază, enzima care pune ultima piesă și transformă un hormon în estrogen. Celulele parietale o au.
Întrebarea era: ce anume apasă pe buton? Ce le transmite acestor celule să pornească fabrica? Aici e partea care ar trebui să vă intereseze, indiferent de vârstă sau sex. Nu este vreun semnal nervos complicat, este nivelul de grăsime din sânge, mai exact trigliceridele, forma în care grăsimea circulă prin vasele tale după ce mănânci5.
Experimentul a fost simplu și de aceea greu de contestat. Le-au dat ulei de măsline unor șobolani care nu mâncaseră, într-o cantitate care, raportată la un om, înseamnă cam 25-30 de grame de grăsime, adică cât conține o masă obișnuită. La două ore, grăsimea din sângele animalelor s-a dublat. Și odată cu ea, în același ritm, a urcat și estrogenul: cu vreo 50% peste nivelul de pornire. Apoi, pe măsură ce grăsimea din sânge a scăzut, a scăzut și estrogenul, într-un tandem aproape perfect. Mai mult: au repetat la animale cărora le scoseseră ovarele, și răspunsul a rămas neschimbat. Ovarele nu aveau nicio legătură. Iar când au scos stomacul, răspunsul a dispărut aproape complet2. Stomacul era sursa.
Putem înțelege acum de ce încadrarea obișnuită a menopauzei și slăbitului este incompletă. Ți se spune că la menopauză „nu mai ai estrogen”. În realitate, o femeie la menopauză care are parte de o dietă relativ bogată în grăsimi are două fabrici care produc în continuare „hormonul feminin”: grăsimea corporală4 și stomacul (la fiecare masă cu grăsime)2. Pentru ea, lipsa estrogenului nu este problema. Acesta doar și-a schimbat forma: în loc de un ritm ciclic, devine un fundal constant, legat de cât de bogate în grăsimi sunt mesele.
Firește, trebuie să luăm în considerare că este un studiu pe șobolani și pe o masă experimentală (doar ulei de măsline), dar mecanismul există și a fost evaluat. Trebuie făcute studii pe oameni, pe o alimentație standard și în condiții normale pentru a evalua cu adevărat proporțiile producției de estrogen. Este însă un motiv în plus să experimentezi cu o dietă mai slabă în grăsimi3, așa cum promovez aici în ProMetabolism1.
Dar de ce ai dori să limitezi estrogenul? Nu e și el util la ceva, dacă organismul îl produce? Ray Peat a explicat în multiple rânduri de ce ai dori mai degrabă să limitezi estrogenul și de ce acesta nu este „hormonul feminin”, așa cum a fost catalogat de interesele industriei medicale6.
-
Încetinește metabolismul. Scade direct temperatura corpului și, acționând prin serotonină, coboară rata metabolică. Progesteronul produce inversul.
-
Taie oxigenul țesuturilor. „Fură” oxigenul din mitocondrii și crește cererea de oxigen a țesutului mai mult decât aportul (de aceea un țesut plin de estrogen are o tentă violet, în loc de roz). Pentru Peat, acesta era principiul din spatele tuturor efectelor lui: interferează cu producerea de energie prin respirație celulară.
-
Pornește reacția de stres. Activează glandele suprarenale și crește cortizolul, lucrând prin mediatori inflamatori ca serotonina și histamina. Peat compara situația în care estrogenul este în exces cu sindromul Cushing, adică exces de cortizol.
-
Lucrează împotriva progesteronului. Progesteronul, hormonul cu adevărat protector, contracarează efectele estrogenului. Cu cât urcă estrogenul, cu atât echilibrul dintre ele se rupe.
-
Hrănește proliferarea și îmbătrânirea. Face celulele să rețină apă și calciu și să se dividă; Peat considera efectele cancerigene (uter, sân, plămân, intestin, ficat) și accelerarea îmbătrânirii creierului drept cele mai grave dintre toate.
Din acest motiv, stilul de viață ProMetabolism este în general antiestrogen, și mă veți auzi des promovând alimente care inhibă în mod natural aromataza sau suplimente care se opun efectelor estrogenului. Cei care doresc să citească mai multe pot începe cu ghidul cărților și programelor ProMetabolism.
Referințe:
- Adrian-Călin Țurcanu — 8 Principii Nutriționale ProMetabolism
- Ito T, Yamamoto Y, Yamagishi N, et al. (2021) — Stomach secretes estrogen in response to the blood triglyceride levels. Communications Biology 4(1):1364
- Ito T, Ozaki Y, Tanaka A, et al. (2025) — Carbohydrate intake and activation of gastric acid secretion decrease gastric estrogen secretion. Scientific Reports 15:10818
- Brown KA, Simpson ER (2010) — Obesity and breast cancer: progress to understanding the relationship. Cancer Research 70(1):4-7
- Coppack SW, Jensen MD, Miles JM (1994) — In vivo regulation of lipolysis in humans. Journal of Lipid Research 35(2):177-193
- Ray Peat — Estrogen - Age Stress Hormone
