Umanitatea este pierdută în ... căutări

Hai să recunoaștem. Umanitatea este actualmente pierdută în căutările ei pentru o alimentație optimă. De ce spun asta?

  1. Aproape toți oamenii și-au delegat sarcina obținerii alimentelor către alte persoane, iar acum această sarcină este în general în mâna unor companii mari pentru care maximizarea producției și a profitului sunt priorități mai importante decât sănătatea populației pe termen lung.

  2. O mare parte din pământuri sunt sărăcite de nutrienți din cauza cultivării intensive prin presiunea unei populații într-o continuă creștere. Fără utilizarea intesivă a pesticidelor, populația acutală nu ar putea fi hrănită.

  3. În lumea științei există abordări diametral opuse în privința alimentației: dieta vegană, dieta carnivoră, dieta keto, dieta foartă slabă în grăsimi și bogată în cereale, etc…

  4. Singura legătură a oamenilor de vârsta a doua cu o formă de dietă tradițională este prin părinții sau bunicii lor, dar și acești bătrâni la rândul lor, erau limitați în ceea ce putea să mănânce. De asemeanea, calitatea pământurilor pe vremea lor era mai mare, iar viața în sine era altfel, mai puțin stresantă.

În aceste vremuri avem însă acces aproape liber la informație. Oamenii de știință pot călători ușor pentru a studia triburi de vânător-culegători. Există mii de studii pe alimentația diferitelor grupuri de oameni, de la tribul Hadza din Africa, până la japonezii de pe insula Okinawa. Arheobotanica a făcut progrese remarcabile și acum ne putem intui ce mâncau vânător-culegătorii europeni, altceva decât ce se știa până acum, adică animale mari.

Dacă ne interesează cu adevărat ce înseamnă alimentația umană, adică ce alimentație îi definește pe oameni în cei 200000 de ani în care au existat ca specie, ar trebui să nu ne oprim cercetările la ce ne amintim că mâncau bunicii, ci să analizăm ce mâncau oamenii din toate părțile lumii în epoci diferite.

Aceste informații trebuie să trecute prin filtrul schimbărilor care au apărut odată cu civilizația. Adică, e adevărat că vânător-culegătorii aveau un consum mare de carne (aproximativ 50% din dieta lor), dar acele animale sălbatice erau mult mai slabe, decât animalele obeze pe care le consumăm noi acum (vacă, porc, oaie). Asta schimbă profilul nutrițional al dietei, iar dieta lor nu era nici carnivoră, nici keto, așa cum cred promotorii acestor idei.

La fel trebuie studiate și celelalte alimente ancestrale (miere, fructe, rădăcinoase, nuci). Înțelegând care ar fi putut fi profilul lor nutrițional și ce rol aveau în alimentația oamenilor.

În programul Ancestral XXI, am făcut pentru participanți toată această analiză a stilului de viață ancestral, propunând moduri de aplicare în varianta modernă actuală. Programul este nou. A doua ediție începe vineri, 5 ianuarie (mâine).

1 Like