Capacitățile noastre fizice, implicit cognitive, variază de la o perioadă la alta sau chiar de la o zi la alta. Din păcate este foarte greu să ne autoevaluăm în mod obiectiv. Avem nevoie de o perspectivă externă și de un observator imparțial și mult mai inteligent decât noi.
La ce ne-ar ajuta dacă știm în ce perioadă suntem? În perioadele proaste, am putea să evităm decizii importante. Ar trebui să ne limităm la treburi de rutină și să luăm măsuri pentru a ne reveni (odihnă, somn, alimentare, suplimentare, evitarea stresului). În perioadele bune am putea să ne focalizăm pe acele 20% dintre acțiuni care sunt responsabile de 80% din rezultate și să luăm decizii cu implicații serioase pe termen lung.
Pentru mine, o astfel de evaluare este șahul. Nu poți păcăli șahul. Dacă ai o zi proastă se vede. Performanța mea este mai slabă cu 100 de puncte de rating sau mai mult. În șah există o entitate obiectivă și mult mai inteligentă decât oamenii, ce-mi poate evalua mutările: motoarele de șah. După ani de zile în care am apelat la această evaluare, îmi dau seama destul de bine în ce fel de zile sunt, dar câteva meciuri sau probleme de șah îmi pot confirma fără echivoc.
Am jucat șah în anii 1980, atunci când era foarte popular. Aveam cărți pe care încercam să le studiez, dar clubul de șah fiind în partea cealaltă a orașului, n-am devenit șahist.
M-am reapucat pe la 42 de ani și ca amator am ajuns destul de sus, având în vedere că nu studiez în mod organizat. Sunt în primii 0,7% pe chess.com la șah rapid. Chiar mai bine clasat decât eram la alergarea de anduranță. 
De ce nu poți păcăli șahul
Șahul forțează simultan vreo 14 facultăți mintale independente. Când oricare dintre ele cedează, rezultatul se vede imediat pe tablă.
Prima e recunoașterea de tipare. Un jucător bun nu vede 32 de piese, ci câteva grupuri cu sens („chunks”). Maeștrii ajung să stocheze, după estimările clasice ale lui de Groot, Chase și Simon, în jur de 50.000 de astfel de tipare, cam cât vocabularul unui adult educat1. Aceste tipare devin neclare atunci când ești obosit.
Apoi sunt trei sisteme de memorie care lucrează în paralel: memoria de lucru (ține poziția vie și variantele pe care le calculezi), memoria de lungă durată (deschideri, finaluri, biblioteca de tipare) și memoria planului propriu, întinsă pe zeci de mutări. Studiile arată o legătură reală, deși modestă, între memoria de lucru și nivelul la șah2.
Urmează motorul de calcul propriu-zis: calculul variantelor (arborele de mutări), vizualizarea (să „vezi” poziții care încă nu există pe tablă), raționamentul spațial și cel numeric. Interesant, șahul ține mai mult de abilitatea numerică decât de cea verbală sau chiar vizuo-spațială2. Imagistica cerebrală (fMRI) confirmă: șahul activează rețele frontale, parietale și occipitale din ambele emisfere, aceleași zone folosite pentru aritmetică și logică3.
Peste toate stă controlul executiv: atenția susținută ore în șir, flexibilitatea (să abandonezi un plan când poziția se schimbă), inhibiția (să reziști mutării „evidente” și să verifici dacă nu cumva faci o gafă), decizia sub incertitudine și gestionarea timpului de pe ceas. Iar la capăt sunt metacogniția (să-ți evaluezi propria încredere, exact facultatea pe care se sprijină autoevaluarea) și modelarea adversarului (să anticipezi ce vrea el, nu doar care e cea mai bună mutare în abstract).
Am transformat frustrarea în informație utilă
Cea mai mare parte a „calculelor” despre care v-am vorbit se desfășoară în subconștient. Astfel, atunci când joci șah, vezi doar rezultatul, faptul că pierzi sau câștigi. Este frustrant să pierzi, dar e util să te detașezi și să realizezi că creierul tău nu este într-o formă bună și greșelile au apărut în subconștientul tău: tiparele au devenit neclare, motivele strategice și tactice ale partidei au fost pur și simplu uitate și înlocuite cu idei fixe care evident nu merg.
Astfel, în loc de frustrare eu doar observ că sunt într-o zi proastă și acționez în consecință în restul zilei. Acest sistem m-a salvat de foarte multe gafe pe care le-am făcut în trecut în afacerile mele.
Ideea cu autoevaluarea apare încă din prima etapă a programului meu Focus, Zen și IQ++4, pentru că doar ceea ce se măsoară poate fi îmbunătățit.
Referințe: