Ai luat câteva portocale, le-ai stors, ai băut sucul.
Cel mai la îndemână mod pentru a obține carbohidrații simpli recomandați în ProMetabolism. De aia cred că era și Ray Peat atât de axat pe portocale. Sunt cel mai ușor de găsit.
Important: căutăm portocale dulci, nu acre. Le bem sucul pentru carbohidrați simpli (plus vitamine și minerale), nu pentru acidul citric care poate fi problematic în sistemul digestiv, mai ales într-o cantitate mare.
Puțină lume știe că avem cuvântul Portocală de la Portugalia. Fructul a fost domesticit în zona Asiei de Est (nordul Indiei, Myanmar, sud-estul Chinei), iar de acolo a ajuns în Europa începând cu anii 1500. Trebuie să-i mulțumim lui Vasco da Gama, care a deschis ruta Capului Bunei Speranțe spre Asia în 1498.
Atunci când au ajuns pe continent, erau obiecte de lux. Și le permiteau doar bogații, și au adus o grămadă de bani în visteria Portugaliei. Lisabona era un mare hub al comerțului cu portocale. Astfel, e absolut firesc că avem în română „portocală”. Noi am luat-o prin greci și prin Imperiul Otoman.
În zonă avem:
- Bulgaria - портокал (portokal)
- Grecia - πορτοκάλι (portokáli)
- Turcia - portakal
- Albania - portokall
Bun, dar atunci de ce avem:
- Spania - naranja
- Italia - arancia
- Franța - orange
- Anglia - orange
Pentru că portocala amară era deja pe continent, adusă de mauri sub numele de naranj. Maurii au luat-o prin perși, deci pe altă rută. Avem narang în persană și naranga în sanscrită. În peninsula Iberică și Sicilia, zone dominate de mauri, maurii au cultivat portocale amare, pe care nu le puteau mânca ca atare. Erau folosite la marmeladă, la parfumuri, ca medicament sau ca ornament.
Atunci când portocala dulce a fost adusă pe continent, țările care deja aveau naranja, arancia, orange, au preferat să recicleze același termen. În portugheză se spune laranja. Ar fi fost culmea să-i spună portocală în portugheză. 
Chiar în zona Balcanilor se vede foarte clar linia de demarcație a imperiilor și rețelelor comerciale, pentru că avem:
- Serbia - наранџа (narandža)
- Croația - naranča
- Bosnia și Herțegovina - naranča / narandža
- Muntenegru - narandža / pomoranča
Foarte interesantă este și etimologia cuvântului portocaliu. În limba noastră, fructul a dat și numele culorii, la fel cum s-a întâmplat și în Grecia sau Albania. Același lucru s-a întâmplat și în țările care aveau denumirea pornită de la naranj (Franța, Anglia, Croația, Bosnia, etc.).
Cazuri interesante sunt Bulgaria, unde au оранжев (oranzhev), venit pe filieră franceză, la fel și în Slovenia, oranžen. În Turcia, portocaliului îi spun turuncu, venit pe ruta estică (persană turunj = citron, un alt citric, anterior portocalei dulci). Înțeleg că mai nou unii turci spun portakal rengi, „culoare de portocală", ceea ce-i enervează pe puriști și creează un soi de tensiune culturală.