La școală învățăm că iarna e un anotimp necesar, în care plantele și animalele se regenerează. Pomii își schimbă frunzele, multe animale „se culcă” până vine primăvara și tot așa. De fapt, în zona temperată, iarna este un anotimp defavorabil vieții, din cauza frigului, a aerului uscat și a întunericului prelungit. Animalele și plantele care au evoluat în aceste zone și-au dezvoltat strategii diverse pentru a supraviețui pe timpul iernii. Regenerarea vine după iarnă, când vine soarele puternic și căldura.
O vreme s-a crezut că arborii își pierd frunzele iarna din cauza frigului, dar ei le pierd de sete. Arborii folosesc apa, dioxidul de carbon și lumina solară pentru a produce carbohidrați și oxigen. În acest proces, copacii transpiră constant. Când este frig, arborii nu au capacitatea de a extrage apă din sol pentru a compensa pierderile și atunci renunță la frunze pentru a nu se deshidrata și usca. În zonele tropicale, în sezoanele uscate, arborii își pierd în mod similar frunzele, deși temperatura ambientală rămâne ridicată.
Somnul adânc și hibernarea nu sunt același lucru. Hibernarea este mai mult o stare de veghe. În timpul hibernării, animalele sunt private de somn. Uneori aceste animale au perioade scurte în care ies din hibernare crescându-și temperatura pentru a trage un … somn adânc. În mod similar, se vor regenera după ce vine primăvara.
Omul nu a evoluat în zona temperată și poate face față iernii doar prin tehnologie. Fără haine, foc, adăpost și modalități de conservare a hranei, omul nu ar fi supraviețuit niciodată iernii temperate. Chiar și așa, omul nu se regenerează iarna, ci mai degrabă sănătatea sa se deteriorează. Din fericire, în ziua de azi, hainele, adăpostul, căldura și alimentele sunt disponibile oricui, fără să facă un efort special de pregătire pentru iarnă, însă iarna rămâne un anotimp periculos. Mortalitatea crește pe timpul iernii chiar în țările civilizate, mai mult în sudul Europei, unde oamenii se pregătesc mai puțin pentru iarnă (Portugalia 28%, Malta 29%, Spania 20%) și mai puțin în nord, unde oamenii sunt mai pregătiți (Finlanda 9,5%, Islanda 8,4%). În România, mortalitatea este cu 17,5% mai mare iarna.
Însă chiar dacă nu mori iarna, asta nu înseamnă că nu sunt consecințe. Fiecare iarnă sapă câte puțin (sau puțin mai mult) în sănătatea ta, iar odată cu înaintarea în vârstă, lunile de căldură nu mai sunt suficiente pentru o recuperare totală până la următoarea iarnă. Așa am simțit eu.
Am fost suficient de norocos să am bunici la Constanța, așa că vara mea însemna 3 luni petrecute la mare, timp în care eram mai toată ziua la plajă. Avantajul a fost că rezervele mele de vitamina D erau pline la sfârșitul verii, iar pe lângă asta, aveam parte de multă mișcare, mineralele din Marea Neagră absorbite prin piele și mers desculț (împământare). La sfârșitul verii, corpul meu era gata să facă față stresului iernii Brașovene în combinație cu stresului școlar.
Pe măsură ce ne apropiam de sfârșitul iernii, după 6 luni, intuiam cumva că rezervele mele sunt pe sfârșite. După vârsta de 20 de ani, când n-am mai mers la bunici 3 luni de vară, am simțit imediat că iarna are un efect asupra sănătății mele, deși aveam doar 20 de ani. Cu fiecare an care trecea, resimțeam mai greu fiecare iarnă.
La 37 de ani am început să fentez iernile și să merg undeva la tropice pentru 3-6 luni. În fiecare an când am putut să fac asta, m-am simțit excelent. Pentru anii în care n-am fost la tropice, mi-am dezvoltat un protocol pentru a face față mai ușor iernii. Chiar dacă avem căldură, haine și mâncare, asta nu înseamnă că nu putem utiliza tehnologia modernă și informația disponibilă pentru a fi pregătiți mai bine decât strămoșii noștri atunci când vine iarna.
Toate aceste adaptări le-am prezentat în cartea Iarna Nu-i Ca Vara. Dacă ar fi să aleg, aș alege fentarea iernii, dar dacă aș fi obligat să rămân în zona temperată, n-aș face-o fără toate adaptările propuse în carte.
Iarna Nu-i Ca Vara
https://8principii.com/iarna-nu-i-ca-vara/