Durata de viață istorică pentru oameni

calin · aprilie 28, 2026, 6:14pm

Aproape de fiecare dată când vorbesc despre stilul de viață al vânător-culegătorilor sau al anticilor, trebuie să apară unul care să spună:

„De ce ne interesează pe noi? Ăștia nici nu prindeau 40 de ani!”

Alții merg mai departe, cu inepția că omul „este programat să trăiască până la 40 de ani”, iar în prezent viața este prelungită artificial de medicină sau de industria farmaceutică.

Las aici o explicație simplă, pe care o poate înțelege oricine.

Speranța de viață este media vârstelor la care toți oamenii au decedat.

Durata de viață este media vârstelor la care oamenii mor atunci când cauza decesului nu este:

Violență (crimă, sinucidere, război, atac de animal sălbatic, duel).
Accident (cădere, înec, sufocare, lovire la cap).
Molimă (boli care se răspândesc mai repede decât oamenii pot lua măsuri sau se pot adapta).
Copilărie (individul a trecut de 15 ani și este matur).

Excluzând toate aceste cauze, atunci când vezi că speranța de viață era 35, poți estima cu ușurință că durata de viață era 80.

Hai să facem un calcul. Să zicem că o familie înainte de anii 1850 are 10 copii. Statistic, doar 5 dintre ei vor ajunge la maturitate. Există multe estimări despre mortalitatea infantilă și majoritatea sunt în jur de 50%. De exemplu: Roma Antică 50%, Japonia medievală 48%, Egiptul roman 57%, Peru (anii 600-1000) 53%, Suedia (1750) 40%¹. De asemenea, media mortalității infantile în populațiile de vânător-culegători studiate în prezent este de 49%².

Cititorii mai în vârstă pot verifica această cifră în propria lor familie. La mine, o bunică a avut 15 frați și surori, 4 au ajuns la maturitate (4/16). La un alt bunic, raportul e 4/8. Am avut și o bunică în care raportul a fost 4/4 (excepție rară: au supraviețuit toți copiii).

Revenind la exemplul nostru cu 10 copii, hai să presupunem că 5 copii care au ajuns la maturitate ating 80 de ani, iar ceilalți 5 mor la 0, 2, 4, 6, 8 ani. Speranța de viață a celor 10 copii este de 42 de ani.

Unul care vede această cifră, fiind ignorant la factorul mortalitate infantilă, va trage concluzia că oamenii mureau la 42, ceea ce e total eronat.

Dar calculele nu se opresc aici. Din 5 copii ajunși la maturitate, să zicem că 3 sunt bărbați și 2 femei. Unul se face preot sau călugăr, dar ceilalți doi sunt luați la război. Cam fiecare generație prindea un război în trecut. Unul moare, altul trăiește. Dacă unul moare la 30 de ani în război, atunci speranța de viață a celor 10 copii devine 37.

Mergem mai departe și presupunem că dintre cele două femei, una a avut un accident și la 40 de ani, atunci când trecea un lac înghețat, a căzut în apă și a făcut hipotermie. Acum speranța de viață a celor 10 copii este 33.

Astfel, atunci când vezi o anume speranță de viață în vremuri ancestrale sau antice, poți cu ușurință dubla cifra pentru a estima durata de viață a omului, și să mai adaugi niște ani. Dacă vezi 20-33 pentru Roma Antică, poți estima că durata de viață era 50-70 de ani. Într-un studiu din 1994, au analizat viețile a 298 de clasici greci sau romani. Cei care au evitat moartea violentă au murit în medie la 72 de ani³.

Asta înseamnă că dacă în perioada antică erai aristocrat, mâncai bine, aveai oameni care să te asiste și să te apere, și medici care să te vindece atunci când aveai o problemă, puteai depăși cu ușurință 70 de ani. Astăzi, oamenii obișnuiți se bucură de aproape aceleași avantaje pe care le avea un aristocrat în trecut. Aproape oricine în lumea civilizată are protecție (armată, poliție), mâncare ad libitum, medici care să-l vindece atunci când are boli.

Așadar, oamenii care au evitat moartea în copilărie, moartea prin violență, accident sau molimă au trăit până la aproximativ 70 de ani de-a lungul întregii istorii a speciei Homo sapiens.

Actualmente, în țările cele mai dezvoltate, speranța de viață ajunge la aproximativ 83-85 de ani. Cum am sărit de la 35 la 85?

Salubrizare. O mare parte din beneficiile salubrizării sunt creditate altor intervenții medicale ulterioare⁴. Una e să trăiești într-o zonă în care nu ai canalizare și oamenii își fac nevoile pe unde pot, iar toate deșeurile sunt aruncate în râu, fără a fi filtrate, și alta e să stai într-o zonă în care ai canalizare, iar când dai drumul la robinet, ai apă curată. Una e să ai frigidere și alta e să cumperi carne care stă vara pe tarabă, fără gheață. Una e ca lanțul alimentar să fie strict controlat și alta e ca fiecare să-și țină mâncarea cum poate, uneori în aceeași bucătărie în care gătește, deci în care e un mediu cald și umed.
Siguranța alimentară. E ceva ce considerăm ca fiind normal în prezent, faptul că nu trebuie să ne facem griji că n-am avea ce mânca, dar până acum câteva decenii, perioadele de foamete erau frecvente. Noi am avut probleme nu mai departe de anii 1980 în România.
Antibiotice. Nu doar că am redus prin salubrizare problemele create de microbi, dar prin antibiotice am putut apăra oamenii temporar vulnerabili, oferindu-le o nouă șansă.
Asistență pentru persoanele vârstnice. Pe vremuri puteai spera doar la familie să aibă grijă de tine când ești bătrân, dar acum ai pensie, posibilitatea de a comanda acasă și varianta de a fi îngrijit la un azil în cel mai rău caz.
Medicină. Este importantă mai ales în cazul unor accidente grave. Printr-o operație, oamenii pot deveni din nou funcționali, unde înainte ar fi murit cel mai probabil.
Sănătatea orală. Dacă te uiți la înregistrări mai vechi în România, observi cum majoritatea oamenilor mai în vârstă au o dantură stricată. O gură cu multe carii nu doar că arată urât, dar este un focar de infecție, o problemă pentru întregul organism. Este și o problemă funcțională, oamenii nefiind în stare să se mai alimenteze corespunzător. Acum mai toată lumea în zonele civilizate își poate permite o dantură curată, frumoasă și funcțională.

Referințe: