Sănătatea tuturor celulelor depinde de metabolismul energetic continuu [1]. Când fluxul energetic este compromis în orice fel, apare boala și îmbătrânirea. Celulele mențin prin proteinele lor o apă structurată. Când fluxul este sabotat, apa devine dezorganizată [2], ceea ce duce la creșteri paradoxale ale conținutului total de apă, în timp ce hidratarea funcțională este pierdută.
Asta se întâmplă oriunde în corp, dar la nivelul cristalinului este vizibil. Cataracta reprezintă o tulburare fundamentală a energiei și apei, pe lângă o problemă de agregare proteică. Ca rezultat, transparența în cristalin este perturbată.
Insuficiența energetică declanșează o cascadă nocivă [3][4]: epuizarea ATP, influxul de calciu (prin dezechilibrul sodiu/potasiu), reticularea proteinelor, eliberarea mediatorilor de inflamație (prostaglandine, oxid nitric) și tulburarea apei, ceea ce crește împrăștierea luminii ducând la opacitate.
Cristalinul este o dovadă clară că apa celulară nu este un simplu solvent pasiv, ci o structură menținută activ pentru funcția biologică. În comparație cu apa liberă, apa structurată are proprietăți fizice distincte:
- punct de îngheț mai scăzut
- vâscozitate mai mare
- excludere selectivă (a soluților mari)
- claritate optică (indice de refracție uniform)
Notă: În mainstream este folosit termenul „apă legată”. Apa structurată este un concept ce vine pe linia Ling/Pollack via Ray Peat.
Existența apei structurate este critică în livrarea nutrienților (așa poate ajunge glucoza la fibrele profunde ale cristalinului), eliminarea deșeurilor (eliminate prin același flux), fluxul electroosmotic (mișcarea direcțională a apei determinată de gradienți electrici) [5][6].
Ray Peat. “Cataracts: Water, Energy, Light, and Aging.” raypeat.com — Articolul sursă ↩︎
Mori K. “MRI study of water state changes in rat sugar cataracts.” Nihon Ganka Gakkai Zasshi. 1993;97:1157-1164. — Schimbările stării apei preced opacitatea vizibilă ↩︎
Ozaki L et al. “Protein synthesis in the lens.” Exp Eye Res. 1985;41:569-575. — Sinteza proteică continuă în fibrele nucleare ale cristalinului ↩︎
Heys KR, Truscott RJW. “The stiffness of human cataract lenses.” Exp Eye Res. 2008;86:701-703. — Cristalinele cataractoase sunt de până la 46x mai rigide decât cele normale ↩︎
Moffat BA, Pope JM. “Anisotropic water transport in the human eye lens studied by diffusion tensor NMR micro-imaging.” Exp Eye Res. 2002;74(6):677-687. — Difuzia apei în fibrele cristalinului este direcțională, nu izotropă ↩︎
Mathias RT, Rae JL, Baldo GJ. “Physiological properties of the normal lens.” Physiol Rev. 1997;77(1):21-50. — Modelul de circulație ionică al cristalinului (Na/K-ATPasă + joncțiuni gap) ↩︎