Revine vremea cireșelor. Au adus undeva cireșe la 180 de lei / kg ca să testeze piața și n-au fost destule. Lumea s-a bulucit să le cumpere. Nu încetez să mă minunez de fascinația omului pentru cireșe, astfel încât să dea atâția bani pe ele și mă minunez din calitatea de amator de fructe.
Reiau calculul de anul trecut. Oi fi amator de fructe, dar la prețurile din ziua de azi nu mai văd sensul lor nutrițional-economic, mai ales pentru fructe scumpe și slabe caloric, așa că am redus ponderea lor. Hai să facem un calcul. Acum doi ani am făcut calculul pentru un preț de 20 lei/kg. Anul ăsta nu cred că vor coborî până acolo. Poate doar pe finalul sezonului, așa că fac un calcul pentru 40 de lei. (pentru toate cifrele puneți un „aproximativ” în față)
Un kilogram de cireșe conține 100g de sâmburi și cozi. Le dăm la o parte.
Cu 40 de lei cumpărăm 900g de parte comestibilă din cireșe.
Din acestea, 740g sunt apă1. Este adevărat, e o apă de calitate, ca și cum ar fi filtrată de pom (apă cu minerale dizolvate, transportată din sol prin xilemul pomului: nu o filtrare chimică propriu-zisă, dar aproape de ea). Echivalentul ei ar putea fi apa distilată, care costă 3 lei litrul, sau dacă-ți cumperi un aparat care costă 500 lei, ți-o poți produce singur, folosind curent.
Scădem 2 lei și rămânem cu 160g de materie uscată pentru 38 lei.
Din aceste 160g, 144g sunt carbohidrați, incluzând 19g de fibră.
Fibra nu mă interesează.
Sunt 115g de zaharuri, în cea mai mare parte glucoză și fructoză (plus puțin sorbitol și sucroză). Acești carbohidrați sunt similari cu cei găsiți în miere. Cum 1kg de miere costă 30 lei, atunci 115g de zaharuri le obținem cu 3 lei. Îi scădem din 38 lei și rămânem cu 35 lei. Ce mai rămân în cele 16 grame nediscutate de plătim 35 lei pe ele?
10 grame de proteină. Probabil nu interesează pe nimeni proteina din cireșe, dar poftim, fiind vegetală, o comparăm cu proteina de orez, care costă vreo 12 bani gramul. Deci 10 grame de proteină vegetală ar fi un leu (rotunjit în favoarea cireșelor). Rămânem cu 34 lei.
Mai avem 2 grame de grăsime, din nou, cantitate neglijabilă. Chiar dacă o comparăm cu cel mai bun unt și 2g tot n-ajung la 1 leu, dar hai… 1 leu.
Rămânem cu 33 lei cu care cumpărăm 5 grame de micronutrienți, dintre care predominant este potasiul (2g). Cireșele mai conțin, în cele 3 grame rămase, Vitamina C (dar nu acoperă minimul necesar zilnic), câteva vitamine B și minerale (cupru, fier, magneziu, mangan), dar acestea nu acoperă mai mult de 30% din necesarul zilnic.
Alți compuși importanți din cireșe sunt flavonoide (în special antociani, 30–150 mg per 100g), acizi fenolici, polifenoli și catechine, cu rol antioxidant. Aici sunt singurii compuși la care cireșele aduc ceva real (900g înseamnă 270 mg până la 1,3g polifenoli totali), dar îi iei mai concentrat și mai ieftin din cafea: o cană de cafea adevărată conține 150–300 mg de acizi clorogenici2, deci nu e o exclusivitate a cireșelor. Chiar dacă s-a scumpit cafeaua, tot iei acei compuși la o fracțiune de preț din cafea (15-17 ori mai ieftin).
Notă: vorbim aici despre cireșe (Prunus avium, dulci, cele din piață în mai și iunie). Vișinele (Prunus cerasus, acrișoare) au de 3–5 ori mai mulți antociani și au studii mai serioase pe inflamație, gută și somn, dar chiar și așa, greu să le compari cu cafeaua.
Desigur, ca om, vezi cireșe, roșii, aromate, dulci, vrei să cumperi. Economic și nutrițional însă nu au sens la acest preț. Sunt convins că sunt greu de crescut, trebuie să ai grijă de ele, pesticidele costă mult, trebuie să le culegi și să le depozitezi cu atenție, iar totul se reflectă în prețul final. Pe de altă parte, ca antreprenor, înțeleg foarte bine că suma componentelor și a manoperei, nu trebuie să aibă legătură cu prețul de vânzare. Dacă ai inventat un produs care te costă 5 lei să-l faci și îl vinzi cu 100 de lei, bravo ție. Doar că în cazul ăsta e un produs cu nutriție de 7 lei care într-o primă fază se vinde cu 180.
Ai obține mai multă nutriție dintr-o lingură de pateu de ficat făcut în casă cu unt, câteva linguri de miere, o cafea adevărată și un supliment de vitamina C de calitate, iar toate astea la un preț de 7-8 ori mai mic.
Pe vremea când eram frugivor, prețurile fructelor erau mult mai mici, iar pentru că mâncam kilograme pe zi, mergeam la en-gros și luam cu lăzile, depozitându-le în cămară și frigider. La prețurile de azi, mi s-ar părea o risipă, cel puțin la prețurile din România. La tropice e altă treabă (în unele țări, nu în toate).
Referințe: