E povestea incredibilă a lui Hüseyin Yılmaz, copil orfan din zona Denizli 1. Avea 12 ani și era analfabet când a fost descoperit de un profesor local care i-a dat o carte. Hüseyin a fost foarte deranjat de faptul că nu putea citi acea carte, așa că s-a hotărât să se ducă pe la centrele școlare în timpul liber. Pentru a supraviețui, muncea cioban la oi (în turcă, çoban înseamnă cioban).
Cu toate aceste neajunsuri, Hüseyin nu doar că a învățat să citească, dar a recuperat anii pierduți de școală într-un regim intensiv de patru ani. A făcut apoi liceul (trei ani, în Denizli, cu bursă), iar la 22 de ani a ajuns la Universitatea Tehnică din Istanbul, Departamentul Fizică. 2
După ce termină facultatea și masteratul, detectează o greșeală în teoria gravitației, iar profesorul lui îi spune că nu-l poate ajuta pentru că este peste competența sa, dar președintele facultății îl ajută să prindă o bursă la MIT, Cambridge, Massachusetts.
Deși nu știa engleză atunci când a ajuns în SUA, Hüseyin termină doctoratul în doar trei luni 3, dar comitetul refuză să-i accepte lucrarea timp de doi ani, pentru a evita aparența unei farse academice. Rămâne însă asistent la MIT.
Patru ani mai târziu își publică lucrarea de bază, fundamentând Teoria Gravitațională Yılmaz 4. Nu o să intru în discuția foarte tehnică despre divergența dintre teoria sa și cea a lui Einstein. Voi spune doar că Teoria lui Yılmaz nu este acceptată de mainstream-ul fizicii teoretice.
Mi se pare însă extraordinar să pleci de la cioban analfabet orfan și să ajungi doctorand la MIT, contestându-l pe Einstein.
Am încercat să cercetez mediul său și sună foarte ProMetabolism. Nu spun că datorită următoarelor detalii de mediu a reușit. Firește că era genial, ceea ce a observat și profesorul care i-a dat cartea inițial. Spun că mediul l-a ajutat poate să aibă un metabolism robust care să-i susțină demersul de învățare.
Satul lui se numea Yumrutaș și e la 878 de metri altitudine, pășunile din jurul său fiind la 1300-1800 metri 5. În sezonul cald, ciobanii practicau transhumanța la fel ca la noi, plecând pe creste nordice la 1500-1700 metri altitudine. Așadar, mare parte din viața sa inițială a fost petrecută la altitudine, lucru care, în metabolism, se traduce în o oxigenare mai bună (în mod paradoxal), prin efectul Bohr 6, un nivel mai ridicat de CO₂ tisular forțează hemoglobina să elibereze mai mult oxigen exact unde e nevoie. Concentrația de hemoglobină, biogeneza mitocondrială, capilarizarea musculară și capacitatea aerobă sunt crescute la înălțimi mari. 7
La altitudine, laptele erbivorelor conține mai multă vitamina K2 și vitamina A, fapt documentat de Weston A. Price în Alpii Elvețieni 8. Prin expunerea la soare la 1500 de metri altitudine, timp de 12-14 ore pe zi în lunile de vară, nivelul de 25-OH-D poate ajunge la 80-120 ng/mL 9, suficient cât să reziste la un nivel decent pe timp de iarnă.
La altitudine, bacteriile și paraziții sunt într-o cantitate mai mică, ceea ce înseamnă că Hüseyin a fost ferit de infecții în copilărie, ceea ce v-am mai povestit că e foarte important dacă dorești ca IQ-ul copiilor să rămână ridicat până la maturitate 10.
Dieta lui probabilă: pâine, ceapă, sare (soğan ekmek), ayran (apă, iaurt, sare), verdețuri sălbatice (urzică, iarbă-grasă, spanac, nalbă, cimbru). Mai rar, primea brânză (caș, urdă), pilaf de bulgur, miere, supă de linte sau carne (aproape niciodată proaspătă, doar uscată și sărată, rezerva familiei pe care nu o dădea angajaților). Vara probabil mai prindea dude, smochine, struguri, pere sau prune sălbatice.
Nu e rău deloc. Dacă celelalte condiții de mediu sunt bune, lactatele de bună calitate pentru nutrienți și proteină, plus pâinea pentru calorii, ar putea fi suficiente. Pâinea pe care o mânca era probabil yufka (lipie nedospită) sau bazlama (dospită cu maia, drojdia industrială nu ajunsese în Anatolia rurală încă), o variantă mult mai bună decât pâinea actuală comercială.
Există un caz analog documentat în Caucaz: Şirali Müslümov, păstor azer din Lerik (munții Talyș, 600-1500 m altitudine, ecosistem similar Yumrutaș-ului), care a trăit exclusiv din pâine, brânză tradițională, iaurt și produse de munte. Vârsta lui oficială sovietică (168 de ani) e respinsă de gerontologii vestici 12, dar estimările serioase îl plasează la 110-120 de ani, ceea ce rămâne extrem. Lerik District are oficial astăzi un Muzeu al Longevității și un cluster real de centenari documentați 11. Aceeași logică: altitudine, transhumanță, dietă tradițională săracă în PUFA și bogată în lactate. Iar Yılmaz însuși a trăit până la 89 de ani, dar el n-a rămas în munți, ci s-a dus să se certe pe teorii de fizică 
PS: fotografia este cu un cioban anatolian copil din 1960. Nu este Yılmaz că n-avem poze cu el de atunci din anii 1930. Las o poză cu el la maturitate în comentarii.
Referințe:
-
TRT Haber — Çobanlıktan Bilim Dünyasına: Prof. Dr. Hüseyin Yılmaz
-
[Yılmaz, H. (1958) — New approach to general relativity](Physical Review 111(5): 1417)
-
[Bohr, C. (1904) — Concerning a biologically important relationship: the influence of the carbon dioxide content of blood on its oxygen binding](Skand. Arch. Physiol. 16: 401-412)
-
Hoppeler, H., Vogt, M. (2001) — Muscle tissue adaptations to hypoxia | J. Exp. Biol. 204: 3133-3139
-
[Price, W.A. (1939) — Nutrition and Physical Degeneration (Loetschental Valley chapter)](Price-Pottenger Foundation)
-
Holick, M.F. (2007) — Vitamin D Deficiency | New England Journal of Medicine 357: 266-281
-
[Medvedev, Z. (1974) — Caucasus and Altay Longevity: A Biological or Social Problem?](The Gerontologist 14(5): 381-387)