Ceață mentală sau „mi-a fermentat creierul"

calin · iunie 9, 2026, 10:14am

Există o expresie „mi-am prăjit creierul” și arată că ai gândit atât de mult la o problemă complicată încât creierul s-a ars de la efort. E o intuiție relativ bună a proceselor biochimice din interiorul cortexului frontal. O intuiție similară ar fi putut duce la expresia „mi-a fermentat creierul” sau „am un creier pus la murat” pentru a arăta ce se întâmplă în timpul „ceții mentale”. Cum așa?

La Principiul 1 din carte⁶, am arătat că la celulele eucariote există două moduri de a produce energie din zaharuri:

Varianta 1 (optimă) - Cu Oxigen - Ciclul Krebs (ciclul acidului citric)
Varianta a 2-a (de avarie) - Fără Oxigen - Fermentație

Varianta a 2-a există probabil ca un vestigiu al trecutului nostru îndepărtat în evoluție și este o foarte utilă alternativă de rezervă, în caz că nu este suficient oxigen sau combustibil.

Murarea cu care toți suntem familiarizați este o fermentație. Un castravete devine murătură pentru că niște bacterii îi transformă zaharurile în acid lactic. Asta dă gustul acru și tot asta conservă produsul. La fel se întâmplă în organismul uman. Atunci când celulele sunt private de oxigen, începe procesul de fermentație. Este foarte ineficient, dar util în cazuri extreme. Un om tânăr poate experimenta fenomenul atunci când face un efort prea mare, iar mușchii se umplu de acid lactic, după care posibilitățile fizice scad exponențial. Un om bătrân poate păți asta chiar în repaus, dacă sistemul de transport al oxigenului în organism este afectat.

Creierul, prin nevoile sale foarte mari de carbohidrați și oxigen, este mult mai sensibil la fluctuații de glucoză și oxigen. Expresia „mi-a fermentat creierul” arată ceea ce se petrece în ceața mentală: celula nervoasă își transformă combustibilul în acid lactic în loc să îl ardă curat, până la capăt. Presupunând că suntem în repaus și consumăm destui carbohidrați, ce-ar putea afecta acest flux către creier și de ce am avea ceață mentală, respectiv „creier fermentat”?

Întrebarea pertinentă nu este dacă creierul fermentează, ci de ce ar face-o, atunci când are la dispoziție și zaharuri, și oxigen.

Răspunsul nu ține de livrare, ci de ardere. Ficatul menține zaharurile din sânge în anumiți parametri bine definiți, scopul principal fiind ca neuronii să nu rămână niciodată fără combustibil. Dacă glucoza și oxigenul ajung la celulă, de ce ar trece o celulă pe producția de acid lactic? E o problemă de combustie, o problemă de motor celular.

Așa cum spuneam la principiul 1, „respirația celulară pivotează pe disponibilitatea hormonului tiroidian triiodotironină (T3), sintetizat în special în ficat, din prohormonul tiroxină (T4)”. În susținerea unui metabolism optim, T3 stimulează consumul de oxigen prin transformarea eficientă a glucozei, grăsimilor și a proteinelor în dioxid de carbon. T3 este responsabil de temperatura, nutrienții și producția de energie respiratorie din interiorul celulei de care un neuron are nevoie ca să se descarce, să se reîncarce și să fie din nou gata.

Atunci când T3 este suficient, celula arde combustibilul complet, în mitocondrie, producând dioxid de carbon și apă. Când T3 lipsește, aceeași celulă fermentează combustibilul incomplet și produce acid lactic, chiar dacă oxigenul este prezent, fiindcă mitocondria nu îl mai poate folosi. Creierul murat este, la propriu, un creier de randament scăzut care își toarnă singur acid lactic în pahar.

Firește, prima problemă ce rezultă din această stare este o conducere mai lentă de-a lungul nervului și o recuperare mai lentă între descărcări. Astfel, literalmente îți ia mai mult timp „să procesezi” și să rezolvi o problemă. A doua problemă este chiar acidul lactic care, atunci când este elevat cronic, devine otrăvitor pentru celule. Ray Peat nota că lactatul din sânge este un test util pentru interpretarea funcției tiroidiene, mai relevant decât pare.¹

Cum poți ști dacă ai suficient T3 la nivel celular? Dacă simți că nu-ți mai funcționează creierul ca pe vremuri și ești într-o ceață mentală în care nu te poți concentra, primele întrebări pertinente sunt: mănânci suficient? Ai un stil de viață ProMetabolism? Dacă nu, ar trebui să încerci întâi asta. Dacă nu mănânci suficiente calorii, de unde ar putea creierul tău să aibă combustibil?

Dacă aplici deja acest stil de viață, dar ceața mentală nu dispare, sunt multe de verificat. Temperatura și pulsul îți pot arăta dacă metabolismul funcționează, iar valorile sunt în carte⁶. Tot acolo sunt mai multe analize pe care le poți face, cele pe care eu le consider cele mai elocvente în context.

Cel mai probabil ar putea fi o problemă cu sistemul endocrin și nu este suficient T3 la nivelul țesuturilor, implicit la nivelul creierului. Un „TSH normal” nu măsoară energia la nivel celular. Măsoară doar cât de tare strigă creierul după hormon, iar acel strigăt este considerat „vorbit pe un ton normal” în medicina mainstream doar pentru că avem un „vacarm” produs de toată lumea. Un TSH normal este astăzi considerat până în 4 mU/L doar pentru că, dacă ar seta pragul la 1 mU/L, atât cât recomand eu (bazat pe cercetările mele)¹⁸⁹¹⁰, atunci majoritatea oamenilor ar fi într-o stare de hipotiroidism.

Aici e capcana. Faptul că oamenii cred că sunt în regulă cu un TSH peste 1 și pleacă de la endocrinolog cu ideea că nu sistemul endocrin este problema, așa că se duc la doctori specializați pe alte domenii, pentru a rezolva în particular ceea ce un TSH mare deja începe să distrugă.

Din păcate deocamdată nu avem studii concludente care să lege problemele de metabolism de „ceața mentală”, însă în experimentele pe mine pot observa clar cum apăsarea pe pedala de accelerație a metabolismului duce la capacități cognitive maxime pentru mine, în timp ce în momentele în care fie o las mai moale pentru teste, fie am parte de un stil de viață neoptimizat (alimentație mai proastă, stres, lipsă somn), atunci capacitățile mele mintale scad. Observ atât în mod subiectiv, dar evaluez și obiectiv prin șah.

Partea de oxidare-contra-fermentație are un reper uman. Savourey și colab. (1998) au arătat că, după expunerea la altitudine mare, T3 total crește cu +18% măsurat înapoi la nivelul mării, ca parte a unei comutări spre o producție de energie mai eficientă sub stresul lipsei de oxigen.² Studiul a măsurat creșterea de T3, nu lactatul. Puntea „mai mult T3 înseamnă mitocondrie mai bună la prevenirea acidului lactic” este interpretarea lui Peat care leagă acest punct uman de teză, nu o măsurătoare directă de lactat. Valoarea studiului e simplă: la om, T3 urcă exact atunci când corpul are nevoie să prefere arderea în locul fermentației. La șobolanul predispus genetic la epilepsie, Mills și Savage (1988) au găsit hipotiroidism cronic (T4 scăzut, TSH crescut, T3 scăzut) împreună cu un creier mai excitabil,³ un sprijin animal pentru ideea că hipotiroidismul reorganizează funcția creierului.

Mai am o interpretare pentru varianta când omul se simte „obosit și agitat” în același timp. Creierul nu se murează doar în acid lactic. Se marinează în amoniac. Aceeași fiziologie a funcției tiroidiene scăzute crește și amoniacul, un produs excitotoxic pe care ficatul îl neutralizează numai cu dioxid de carbon suficient și cu metabolism oxidativ intact, ambele slăbite în hipotiroidism. De Nardo și colab. au documentat hiperamoniemia în hipotiroidism, iar Thobe și colab. au raportat un hipotiroidism primar care se dădea drept encefalopatie hepatică, adică o disfuncție neurologică condusă de amoniac, cu rădăcina în tiroidă.⁴⁵ Starea de „treaz pe baterii goale” este, în această citire, o stare excitotoxică.

Orice calorie este transformată până la urmă în căldură, așa că temperatura corporală nu minte, îți arată cum îți funcționează metabolismul. Din păcate acum vara, căldura și soarele pot ascunde un metabolism deficitar, dar temperatura la prima oră tot este utilă. Temperatura ar trebui să crească atunci când mâncați suficiente calorii, după apetit, din alimente dense caloric și nutrițional (mai precis ProMetabolism). Dacă nu se întâmplă asta, atunci aveți de lucru în a găsi rotițele care s-au dereglat între timp. Un TSH peste 1 mU/L este un prim indiciu că problema există, și chiar e acolo de ceva timp, nu e un motiv de relaxare.

De fapt, temperatura noastră corporală de 37 °C este la nivelul subrațului, deci în afara corpului. La nivelul mitocondriilor, „centralele nucleare” ale celulelor, măsurătorile sugerează că ajunge până la ~50 °C. Temperatura creierului este de 38,5 °C, iar în cele mai adânci și protejate părți este de 40 °C, ceea ce arată o activitate intensă și o căldură care se disipează mai greu în profunzime.

În încheiere, aș dori să menționez că Ray Peat considera acidul lactic produs de bacterii mult mai toxic decât cel produs de organismul nostru atunci când este privat de oxigen sau nu funcționează în parametri.⁷ Astfel, alimentele fermentate sunt de limitat sau de exclus din dietă, ele având un dublu rol negativ: unul în care introduc o grămadă de bacterii în organism, bacterii care ar putea trece de aciditatea stomacală scăzută a unui corp slăbit, și altul, de expunere cronică la un acid lactic și mai toxic.

Referințe: