Pare o glumă, dar nu este. În cărțile sau programele mele recomand utilizarea antibioticelor naturale sau artificiale (cu acordul medicului) împotriva unor colonii de microbi care s-au dezvoltat prea mult în sistemul digestiv, mai ales în intestinul subțire unde nu ar avea ce căuta. Am mai spus că foarte multă lume ar putea avea această problemă, iar actualmente este un fel de poziție generalizată anti-antibiotice. Respectiv să le eviți în cele mai multe cazuri, iar dacă chiar trebuie să le iei, atunci musai cu probiotice.
Dacă intuiția vă spune că înfometarea acestor colonii ar duce la o mai mare eficiență a antibioticelor, situația este de fapt pe dos. Carbohidrații simpli (zahărul, mierea, lactoza) fac antibioticele să fie mult mai eficiente.
Multe tipuri de bacterii sau de fungi au capacitatea de a se conserva, de a intra într-un fel de „hibernare” atunci când mâncarea nu e suficientă (adică individul abordează posturi sau diete subcalorice), iar atunci pot rezista în fața antibioticelor pentru că acestea nu le ating. Pot rămâne vii în această stare pe timp de săptămâni sau chiar luni, după care își revin când apar nutrienții.
James Collins, profesor de inginerie biomedicală, a studiat în vitro modalități de a vindeca infecțiile care persistă și nu pot fi eradicate de niciun tratament cu antibiotice, concluzia fiind că „o linguriță de zahăr face medicamentele să funcționeze", zicală populară.1
Iată de ce mănânc de fiecare dată alimentele pentru curățarea intestinelor (salată de morcovi, mâncare de ciuperci) împreună cu ceva dulce, de obicei miere. Aceasta este și ea un antibiotic natural, deși marketingul Manuka ar vrea să te facă să crezi că doar acea miere are astfel de proprietăți. Soții Bișboacă (cercetători din Oradea) au făcut pe banii lor (vreo 4.500 euro) un studiu în Elveția prin care au arătat că mierea românească (cea de la raft, nu ceva special) are proprietăți antibacteriene mai ceva decât Manuka.2 Așa că nu dați bani mulți pe marketing agresiv, dați bani pe miere. Vă ajută să țineți flora sub control. Dar asta deja știu cei care au citit principiul 53.
Mai ales cei care vin în ProMetabolism cu un istoric de restricții (diete keto, carnivor, paleo, post intermitent, post cu apă, etc…) se sperie din cauza disconfortului intestinal. Erau obișnuiți să fie liniște pe acolo, doar că era liniște pentru că toată acea floră era inactivă din cauza absenței zaharurilor și nederanjată din cauza metabolismului scăzut.
În acest context, probabil oricine vine din acest fond de restricții, are nevoie de multiple cursuri de antibiotice până când metabolismul crește suficient pentru ca sistemul imunitar să se ocupe singur de problemă. Fără aceste măsuri, nu va funcționa sau va dura foarte mult până când flora se va regla.
Metabolismul ar trebui crescut pentru ca sistemul imunitar să aibă capacitatea de a se ocupa de flora intestinală, dar pentru a crește metabolismul e nevoie de calorii sub formă de carbohidrați simpli, însă când aceștia intră în intestinul subțire, pot duce la SIBO (suprapopulare bacteriană a intestinului subțire) în acest context. E un cerc vicios.
Este motivul pentru care chiar etapa 1 din Start în ProMetabolism4 se ocupă de acest aspect al intestinelor.
Da, vor zice unii, dar „mierea nu-i zahăr”. Este o falsă dihotomie ciudată în lumea mâncatului sănătos. Mierea este alimentul sănătos, în timp ce zahărul este otravă. Este previzibil, din moment ce mierea este un aliment ancestral uman, unul despre care chiar am teoretizat în cartea În Căutarea Dietei Umane5 că ar putea fi chiar crucial în dezvoltarea noastră. Acesta este motivul pentru care articolele mele despre miere se bucură de o popularitate foarte mare. Pe de altă parte, zahărul e controversat, deși biochimic este aproape același lucru, în sensul că are o moleculă de fructoză și una de glucoză legate, în timp ce în miere, aceleași molecule sunt libere prin acțiunea enzimelor albinelor și într-o proporție inegală, în funcție de floare.
Dar ok, dacă vă place mierea, alegeți-o în detrimentul zahărului. Și mie îmi place mierea. Numai să nu fiți fraieri și să luați cumva miere contrafăcută, că asta chiar ar fi o prostie. Ați da de 5-10 ori mai mult pe sirop. Vedeți că aproape jumătate din mierea importată în Uniunea Europeană este falsă. Biroul de Anti-Fraudă de la Comisia Europeană a anunțat în urma unor investigații că 46% din mostrele de miere din import care au fost testate sunt suspectate de a conține siropuri adăugate (din orez, grâu sau sfeclă de zahăr). Cea mai multă miere contrafăcută vine din Turcia (93% falsă) și China (74%).6 Mai bine vă alegeți un producător mic în care aveți încredere și luați doar de la el.
Revenind la subiectul articolului. Chiar și zahărul are efect antibiotic, da zahărul de unul singur. În Africa, în război, acolo unde nu au antibiotice, toarnă zahăr în rană!7 Mecanismul e simplu: concentrația mare de zahăr trage apa afară din bacterii prin osmoză și usucă patul rănii, iar fără apă liberă bacteriile nu se mai pot înmulți.
Referințe: