La o întâlnire cu familia, o mătușă îmi zice: „Călin, dar tu ai slăbit”? Dau din umeri, zic că nu știu și că oricum n-am încercat. Ajung acasă, mă cântăresc și văd că am 86 kg (îmbrăcat), deci cu peste 7 kg mai puțin decât am în mod obișnuit de când sunt ProMetabolism și nu mai alerg (înălțime 1.86m).
În acest email voi discuta această slăbire neașteptată din perspectiva ProMetabolism.
Am avut o lună mai grea, în care am fost gripat (Covid se pare) și am avut un deces în familie, iar aceste două evenimente sunt probabil cauza pierderii în greutate, însă o pierdere de 8% din greutate este destul de mult, chiar și în aceste condiții, mai ales că au fost puține zile în care n-am mâncat în stilul meu caracteristic, adică fără limite la calorii sau carbohidrați și cu mese frecvente pe parcursul zilei.
Atunci când omul obișnuit încearcă să slăbească, se întâmplă ceea ce numim „adaptarea organismului”. Adică omul reduce drastic caloriile, slăbește timp de câteva zile, după care organismul „se adaptează” la noul input caloric și pierderea în greutate încetează. Dacă individul dorește ca slăbirea să continue, trebuie să diminueze și mai mult aportul caloric, urmând ca organismul să se adapteze din nou, după care să fie scăzut iar, și tot așa…
Speculez că ceea ce se întâmplă de fapt nu este o adaptare, ci o sabotare a metabolismului. Odată ce caloriile din alimentație scad, corpul trebuie să se bazeze din ce în ce mai mult pe rezervele de grăsime, însă:
- Rezervele de grăsime ale omului obișnuit sunt pline de grăsimi polinesaturate și alte toxine. Așa cum am amintit de multe ori, grăsimile polinesaturate sunt antimetabolism, iar cum acest tip de grăsimi sunt consumate pe scară largă, rezervele corporale de grăsimi ale oamenilor trebuie să aibă un procentaj mare de grăsimi polinesaturate. Dacă acești acizi grași intră în circulație, au efecte negative asupra funcționării celulelor.
Tot în grăsime sunt stocate diverse toxine care nu au putut fi procesate de ficat. Din cauza mediului în care trăim, ficatul și sistemele de excreție nu pot face față cantității mari de toxine, iar unele trebuie depozitate în grăsime pentru a fi procesate ulterior. Aceste toxine, laolaltă cu grăsimile polinesaturate, intrând în circulație în număr mare, încetinesc metabolismul.
- Rezervele de grăsime sunt mobilizate într-o stare de stres, în care cortizolul și adrenalina sunt eliberate. Deja sunt multe studii care arată că persoanele obeze au un nivel mare de cortizol în firul de păr, ceea ce înseamnă că organismul lor a apelat des la starea de stres pentru a face față situației, probabil în urma unor perioade de restricții drastice, urmate de perioade de supraalimentare.
Modul în care cortizolul influențează obezitatea nu este foarte clar, dar e posibil să fie o adaptare evolutivă, prin care oamenii care au suferit într-o perioadă de stres sau penurie, să acumuleze apoi mai ușor grăsime, având astfel șanse mai mari de supraviețuire.
- Deficiența de vitamine hidrosolubile este o altă problemă ce poate apărea în cazul unei perioade de stres sau de limitare calorică. Spre deosebire de vitaminele liposolubile ce pot fi stocate în grăsimi pe perioade lungi, vitaminele hidrosolubile țin doar 2-3 zile fără un aport extern. Dacă vitaminele B1, B2, B3, B6 și C sunt într-o cantitate insuficientă în organism, metabolismul scade, pentru că aceste vitamine fac parte din ciclul energetic celular.
Într-o stare de stres, pe lângă faptul că aportul extern de vitamine hidrosolubile este mai mic. Organismul le folosește într-o măsură accelerată pe cele deja existente în circulație. S-a constat că mamiferele ce-și produc singure vitamina C, măresc producția de câteva ori atunci când sunt într-o stare de stres.
În cazul meu, pierderea în greutate a fost accentuată din următoarele motive:
-
După 4 ani de ProMetabolism, probabil rezervele mele de grăsimi au un procentaj foarte mic de grăsimi polinesaturate. Astfel, deși mobilizate într-o stare de stres, rezervele de grăsimi ce au contribuit la energie au fost saturate. Acestea au o eficiență la fel de mare cu cea a piruvatului produs din carbohidrați simpli.
-
Tot de 4 ani, am făcut tot posibilul să-mi ajut ficatul (fructoză (da, fructoză), vitamine B, taurină, k2, etc…) și probabil că de atunci, a eliberat mult din bagajul toxic acumulat în grăsimi.
-
Chiar dacă am consumat mai puține calorii când am avut problemele mai sus menționate, am suplimentat cu vitamine B, magneziu, bicarbonat de sodiu, pregnenolonă, pentru a compensa lipsurile din alimentație.
Astfel, organismul meu nu „s-a adaptat” pentru a consuma mai puține calorii, mai bine zis, funcționarea sa nu a fost sabotată pe termen lung de lipsurile apărute, ci a continuat să funcționeze la parametri ridicați, chiar dacă situația era una excepțională.
Și așa ajungem la ultima etapă din programul Tras Prin Inel, în care am spus că după ce faci tot ce am propus în etapele precedente pentru a-ți optimiza metabolismul, poți încerca înfometarea conștientă (atunci când decizi să mănânci mai puțin decât îți trebuie) sau obligată (în urma unei boli sau a unei penurii alimentare), fără ca această înfometare să aibă efecte nefaste asupra funcționării organismului și fără să pui la loc toată greutatea, eventual adăugând și ceva peste, imediat ce începi să mănânci cum știai că e normal.
Fără să vreau, am experimentat pe pielea mea înfometarea obligată și deși sunt doar un caz anecdotic, la mine s-a potrivit teoria ProMetabolism pe care o promovez în cărți și programe.
Nu vei reuși să slăbești prin cure drastice și / sau programe sportive dure, așa cum statisticile confirmă faptul că doar 20% dintre supraponderalii care încearcă să slăbească reușesc să mențină o scădere în greutate de 10%, și asta doar pe timp de un an.
Trebuie să-ți ajustezi întâi stilul de viață, să dai timp organismului să se refacă, și abia apoi slăbirea va veni, poate chiar neașteptat.
Mai multe informații despre programul Tras Prin Inel:
https://8principii.com/tras-prin-inel/