În anii 1970, obezitatea era aproape necunoscută în Franța, de altfel o țară renumită pentru oameni longevivi și slabi.
Dieta clasică franceză este invers asociată cu supraponderabilitatea și obezitatea, fapt observat în multe studii.12
În 1995, Franța era încă pe ultimul loc în Europa la obezitate, cu circa 6%, după care procentul s-a dublat în doar 9 ani, ajungând la 11,3% în 2004. Atunci s-a calculat că guvernul francez pierde între 2 și 6 miliarde de euro anual la bugetul de sănătate din cauza obezității, sumă care astăzi a ajuns la circa 20 de miliarde. Actualmente, Franța are, alături de Italia și Elveția, cel mai mic procentaj de supraponderabilitate în Europa, deși rămâne ridicat: 47%.
Sunt convins că, dacă am lua în considerare doar populația care a păstrat bucătăria tradițională franceză, cifrele obezității ar fi mult mai scăzute. Francezul fidel obiceiurilor alimentare clasice rămâne slab. În Réunion, am observat o diferență radicală de stil de viață: francezii neaoși, cu stilul alimentar clasic francez, erau fit și făceau sport, în timp ce francezii originari din colonii, cei care preferau mâncarea ieftină, prăjită și îmbibată în ulei, erau rotunzi. Bănuiesc că diferența se păstrează și pe continent, unde francezii clasici au un alt stil alimentar în comparație cu cei veniți mai nou, dar din păcate în Franța nu există statistici bazate pe astfel de criterii. Pentru autorități, un francez este un francez și punct.
În programul Tras Prin Inel3 am arătat că singura schimbare majoră în alimentația francezului obișnuit sunt grăsimile polinesaturate ale căror calorii s-au triplat din 1970 până acum.45
Cum aceste grăsimi sunt arse cel mai lent6, organismul le poate depozita ușor7 și nu dau semnale de sațietate8, sunt unealta perfectă pentru îngrășare.
Având în vedere afluxul major de uleiuri vegetale ieftine pe piață, producătorii de alimente semipreparate sau gata preparate le pun aproape în orice produs din diverse motive (cel mai important fiind că accentuează gustul).
Eliminarea acestor grăsimi din alimentația zilnică este destul de dificilă, dar posibilă, dacă interesul este sănătatea și un aspect fizic atractiv.
Fotografia originală: Ralph Morse, Paris, 1945, publicată în revista LIFE. Colorizată automat cu modelul AI DDColor.
Referințe:
- Lotfi K et al. (2022) — Adherence to the Mediterranean Diet, Five-Year Weight Change, and Risk of Overweight and Obesity: A Systematic Review and Dose–Response Meta-Analysis of Prospective Cohort Studies. Adv Nutr 13(1):152-166
- Romaguera D et al. (2010) — Mediterranean dietary patterns and prospective weight change in participants of the EPIC-PANACEA project. Am J Clin Nutr 92(4):912-921
- Tras Prin Inel — program ProMetabolism
- FAO — Food Balance Sheets (datele privind disponibilul alimentar din Franța)
- Alvheim AR, Malde MK, Osei-Hyiaman D, et al. (2012) — Dietary Linoleic Acid Elevates Endogenous 2-AG and Anandamide and Induces Obesity. Obesity (Silver Spring) 20(10):1984-1994
- Lambert JE, Parks EJ (2012) — Postprandial metabolism of meal triglyceride in humans. Biochim Biophys Acta
- Shen MC et al. (2014) — Dietary stearic acid leads to a reduction of visceral adiposity in athymic nude mice. PLoS ONE 9(9):e104083
- Diano S et al. (2011) — Peroxisome proliferation-associated control of reactive oxygen species sets melanocortin tone and feeding in the hypothalamus. Nat Med