Uleiurile vegetale: toxice pentru un organism cald

calin · mai 19, 2026, 11:06pm

Trei alimente care nu existau acum 100 de ani într-o pondere însemnată în dietă: uleiurile de semințe, peștele gras din ape reci și grăsimea animalelor crescute cu porumb sau alte cereale.

Acestea sunt surse de grăsime polinesaturată, iar eliminarea lor firește vine ca o surpriză pentru cei care nu sunt familiarizați cu ideea de ProMetabolism, așa că revin cu alte explicații:

Surpriza apare deoarece uleiurile vegetale sunt de obicei văzute ca alimente sănătoase.

Grăsimile polinesaturate sunt cruciale pentru plantele din zone reci și pentru peștii din ape reci¹. Acestea sunt organisme care nu-și pot regla temperatura corporală și au de obicei o temperatură egală sau similară cu cea a mediului. În acest context, grăsimea saturată nu e utilă pentru că s-ar întări, ar fi inutilizabilă, iar organismul rigid. Grăsimile polinesaturate rămân lichide la temperaturi mici, fiind utile în hibernare sau în conservare până la o vreme adecvată.

În zona tropicală, plantele nu au nevoie de grăsime polinesaturată, deci aceasta se găsește în cantități neglijabile în plante tropicale². Apele oceanului în zona țărmurilor tropicale sunt calde, iar peștii de acolo au relativ puțină grăsime polinesaturată. De fapt, peștii au o carne slabă în comparație cu animalele terestre, iar Omega 3 (tipul lor de grăsime polinesaturată) apare în cantități mici. Fructele de mare (stridii, creveți, midii, langustă, crab) au și mai puțină grăsime, cantitate neglijabilă³.

Odată ce oamenii au migrat spre nord, cantitatea de grăsimi polinesaturate din alimentație a crescut, dar nu cu mult. Vedeți, oamenii, la fel ca toate mamiferele, sunt animale care-și mențin temperatura corpului constantă, indiferent de temperatura de afară. Animalele cu sânge cald funcționează foarte bine cu grăsimi saturate pentru că în interiorul organismului e ca la … tropice: 35-40 °C. Grăsimile polinesaturate sunt periculoase pentru un organism cald, având în vedere că se oxidează ușor și produc pagube⁴.

Ajunși în zona temperată, aveam suficiente surse de grăsime saturată: alte mamifere, în special erbivore, vânate sau mai târziu păstorite. Cerealele erau o sursă neglijabilă de grăsimi polinesaturate. Orezul nu conține aproape deloc, iar orzul, secara și meiul conțin relativ puține⁵.

Situația s-a schimbat dramatic abia prin 1950⁶ când:

S-au descoperit metode industriale de a scoate ulei din orice semințe, care altfel erau aruncate. Fiind foarte ieftine de produs, deci profitabile, uleiurile din semințe au început să înlocuiască grăsimile animale folosite până atunci.
Oamenii au fost nevoiți să pescuiască din ce în ce mai departe de țărm, ajungând în zone în care apa oceanului se apropie de 0 °C.
Animalele domestice omnivore, dar chiar și erbivorele au început să fie îngrășate peste măsură cu cereale.

Aceste surse noi de calorii au permis companiilor implicate să se îmbogățească, iar statelor să găsească resurse noi pentru hrănirea unei populații în creștere. Au fost făcute campanii pentru a educa populația despre cât de sănătoase sunt aceste noi alimente minunate.

Până și în România comunistă aveam flotă de pescuit oceanic, iar partidul încerca să convingă populația să mănânce pește oceanic în locul cărnii cu care românii erau obișnuiți, dar care lipsea oricum din alimentare.

În zilele noastre a început o nouă campanie, cu insectele. UE începe să recomande consumul de viermi, greieri, lăcuste, râme, etc.⁸ Avem nevoie de surse de hrană și companiile care vor reuși să scoată cât mai eficient nutriția din aceste viețuitoare, se vor îmbogăți. Să vezi atunci studii despre cum insectele sunt cele mai sănătoase, antioxidante, antiinflamatoare, scad colesterolul și cresc speranța de viață. Peste câteva decenii toată lumea va ști că insectele sunt sănătoase, la fel cum acum crede că rebuturile uleioase ale semințelor sunt sănătoase⁷.

În cartea „8 Principii ProMetabolism”⁹ am explicat pe larg problemele grăsimilor polinesaturate, iar în noua carte „În Căutarea Dietei Umane”¹⁰ am arătat cum aceste alimente sunt practic noi în alimentația umană și în ce context au intrat.

Referințe: