Dacă vi s-a spus că aveți „intoleranță la lactoză" și ați renunțat la lapte, există șanse mari să fi renunțat degeaba. Nu pentru că deficitul de lactază nu există, ci pentru că eticheta se lipește pe oameni mult mai des decât o justifică biologia, iar în multe cazuri problema nici nu vine de la laptele în sine.
În ProMetabolism, laptele este un aliment crucial din foarte multe motive: este un aliment aproape complet, conține proteine, carbohidrați, vitamine și mai ales calciu (necesar în metabolismul celular). Astfel, mă deranjează când văd pe acest grup sfaturi generice și simpliste de tipul: „renunță la zahăr, lactate și gluten". Pe social media prind foarte bine aceste exagerări: „am o problemă, deci renunț la tot, nediscriminatoriu", „am o problemă deci renunț la orice aliment de origine animală" (veganism), „am o problemă deci renunț la orice plantă" (dieta carnivoră). Și unii îmi spun mie că sunt extremist… 
Revenind la „intoleranța la lactoză", povestea pe care o auzim peste tot sună definitiv: ești născut cu „gena greșită", nu mai produci enzima care digeră zaharurile din lapte, și asta e tot. O condamnare genetică, pe viață. Unii, în special veganii, merg și mai departe, decretând că odată cu maturizarea, nu mai avem gena respectivă, niciunul dintre noi. Povestea nu se potrivește cu datele.
Să începem cu alergia adevărată la laptele de vacă, cea în care sistemul imunitar reacționează la proteina din lapte. Echipa lui Miyazawa a urmărit 69.796 de nou-născuți internați în 145 de instituții japoneze.1 Doar 0,21% au primit un diagnostic de alergie la lapte. Și cum aproximativ două treimi dintre acești copii o depășesc pe măsură ce cresc, rata la adulți ajunge undeva pe la 0,07% din populație. Comparați asta cu cifrele de 2-7,5% citate frecvent în ghidurile de nutriție. Categoria „nu tolerez lactatele" este umflată cu lucruri care nu au nicio legătură cu o alergie reală.
Iar intoleranța, atunci când există, de obicei nu este fixă. Echipa lui Pribila a studiat adolescente afro-americane, exact populația despre care manualele spun că „nu are enzima".2 După 21 de zile de dietă bogată în lactate, digestia lactozei s-a îmbunătățit clar, iar gazele produse au scăzut. Bacteriile din colon învață, în trei săptămâni, să fermenteze lactoza mai eficient, scoțând mai puține gaze și mai puține simptome. Deficitul enzimatic poate rămâne scris în gene, dar consecințele lui devin gestionabile, deci nu e o condamnare pe viață.
Adevărata problemă: o problemă bacteriană în intestinul subțire
Dacă enzima nu e bătută în cuie genetic, ce o reduce? Aici intervine explicația pe care ProMetabolismul o pune în centru, via Ray Peat, care a adunat trei mecanisme documentate separat într-un singur lanț.
Totul pornește de la o funcție tiroidiană sabotată. Când metabolismul este încetinit, tranzitul intestinal încetinește și el. Echipa lui Lauritano a arătat că hipotiroidismul este asociat semnificativ cu suprapopularea bacteriană a intestinului subțire, pe scurt SIBO.3 Bacteriile colonizează o zonă în care în mod normal nu ar trebui să fie în număr mare.
Iar aceste bacterii fac pagube directe. Echipa lui Walshe a arătat că lichidul în care crescuseră bacterii intestinale reducea semnificativ activitatea lactazei și degrada microvilozitățile intestinale, văzute la microscopul electronic.4 Nu e o simplă competiție pentru hrană, ci distrugere structurală chiar a peretelui care produce enzima. La asta se adaugă deficitul de progesteron, care însoțește de regulă hipotiroidismul: echipa lui Nagpaul a observat că progesteronul susține producția de lactază.5 Două robinete închise în același timp.
Apropo, cunosc un caz anecdotic în care în urma suplimentării cu progesteron, individul a reușit să consume lapte după mulți ani de pauză.
Concluzia este una care schimbă complet abordarea: ceea ce numim „intoleranță genetică" se comportă mai degrabă ca un prag. Cu o tiroidă care funcționează, cu progesteron suficient și fără suprapopulare bacteriană, mulți oameni își păstrează lactaza funcțională. Nu întâmplător, „intoleranța" raportată este mai mare exact în populațiile cu cele mai multe carențe de iod, și care se confruntă cu hipotiroidism și stres, nu pe o linie etnică.
Dacă problema persistă după rezolvările de mai sus
Există un al doilea vinovat, mai puțin cunoscut, care nu are nimic de-a face cu zahărul din lapte, ci cu proteina. Cazeina beta din laptele de vacă vine în două variante, A1 și A2, care diferă printr-un singur aminoacid. La digestie, varianta A1 (dar nu și A2) eliberează o peptidă numită beta-cazomorfină-7, sau BCM-7, care acționează pe receptorii opioizi din tubul digestiv, încetinind tranzitul și ridicând un marker inflamator.6
Partea solidă a acestei povești este cea din intestin. Echipa lui Pal a adunat dovezile: la șobolani, laptele A1 încetinea tranzitul și creștea markerul inflamator față de A2, iar naloxona (un blocant al receptorilor opioizi) anula efectul, semn că vinovatul este peptida, nu lactoza.6 La oameni, într-un studiu dublu-orb încrucișat, aceleași persoane aveau scaune mai moi și mai multă durere abdominală pe laptele A1 decât pe A2, cu lactoza ținută constantă. Cu alte cuvinte, cineva poate reacționa la A1 și să tolereze A2, iar laptele „fără lactoză" nu îl va ajuta, fiindcă lactoza nu a fost niciodată problema.6 Apropo de laptele fără lactoză, nu e recomandabil pentru că „mai bine cu pârțuri decât cu cataractă", vezi un articol precedent.
Totuși, varianta A1 a fost legată epidemiologic și de boli de inimă sau diabet de tip 1, dar acestea sunt asocieri, nu cauzalitate dovedită. EFSA a analizat în 2009 exact aceste legături cu bolile cronice și a concluzionat că nu există o relație cauză-efect stabilită.7 În plus, cele mai puternice studii pe oameni care compară A1 cu A2 sunt finanțate de o companie care vinde lapte A2, așa că efectul, deși real și reprodus, merită citit cu prudența pe care o aplicăm oricărei cercetări plătite de cel care vinde produsul. Mecanismul digestiv stă în picioare; legăturile cu bolile cronice rămân ipoteze.
Dar mai e ceva ce ar putea părea banal: aditivii. O parte din reacțiile la „lapte" sunt de fapt reacții la carrageenan, un agent de îngroșare adăugat în smântână, înghețată, iaurt, brânză de vaci și lapte aromat. Dacă eticheta nu corespunde, merită schimbat produsul, nu eliminat laptele. Carrageenanul chiar este de evitat din multe motive pe care le-am explicat în cartea Antivirus ProMetabolism14 și este motivul pentru care mai bine îți faci înghețată acasă după rețeta din cartea 40 Rețete ProMetabolism13.
Laptele este un avantaj, atât pentru noi, cât și pentru omul ancestral
Laptele este, pentru cine îl poate bea, un aliment aproape complet. Patru litri de lapte de vacă oferă în jur de 2440 de calorii și acoperă aproape toate nevoile noastre nutriționale, cu proteine de calitate, grăsimi în mare parte saturate și mononesaturate și carbohidrați simpli.9 Oamenii pot trăi perioade lungi aproape numai pe lapte. E dens, ieftin, ușor de procurat și nu cere nici gătit, nici masticație.
Tocmai de aceea l-au adoptat strămoșii noștri. Poate că lactaza scade după înțărcare la mamifere, însă oamenii au început să consume lapte în ciuda acestui dezavantaj. Era o sursă de nutriție prea bogată pentru a fi ignorată.9 Cei care au reușit să-l asimileze au devenit mai sănătoși, mai puternici, cu mai mulți copii. Putem observa că nutriția învinge eticheta și astăzi: în Japonia, Taiwan sau Hong Kong oamenii consumă în jur de 50 de litri de lapte pe an de persoană, deși cea mai mare parte a populației, teoretic, „nu îl tolerează".9 Beneficiul nutrițional compensează disconfortul.
Așa că, dacă reacționați la lapte, nu săriți direct la concluzia genetică. Întâi corectați cauzele reale: susțineți tiroida și metabolismul prin alimentație, ca intestinul să se refacă, și reintroduceți laptele treptat, un pahar la masă, timp de câteva săptămâni, ca bacteriile să se adapteze.10 Recomandabil este să folosiți lapte semidegresat, pentru că varianta integrală are mult prea multă grăsime. Cei care doresc să slăbească ar putea merge chiar pe varianta complet degresată. La noi în România, laptele degresat nu are în mod implicit aditivi, așa cum se întâmplă prin lege în alte țări, dar trebuie verificat. Evitați produsele care conțin carrageenan.
Dacă tot aveți probleme, încercați lapte A2. La noi nu se găsește lapte etichetat A2, dar teoretic orice lapte de capră, de oaie sau orice alt animal este A2. O parte dintre rasele de vaci produc tot lapte A2, dar la noi nu este încă standardizat și verificat acest aspect.11 Dacă simptomele dispar pe A2 și revin pe laptele obișnuit, vinovatul a fost proteina, nu lactoza.
În concluzie, revin la ideea de început. Laptele este un aliment pe care-ți dorești să-l ai în alimentație pentru că este un real avantaj metabolic, așa cum explic în 8 Principii Nutriționale ProMetabolism15. Strămoșii noștri nu au fost proști atunci când l-au introdus în alimentație și aș putea argumenta că o mare parte din succesul culturii Yamnaya și invazia indo-europeană a Eurasiei este și datorată laptelui, nu doar cailor, carelor și avantajelor de organizare pe care indo-europenii le aveau în fața populațiilor locale pe care le-au cucerit. Despre asta am discutat pe larg în cartea În Căutarea Dietei Umane.12
Referințe:
- Miyazawa T et al. (2009) — Management of neonatal cow’s milk allergy in high-risk neonates. Pediatr Int, 51(4):544-547. Management of neonatal cow's milk allergy in high-risk neonates - PubMed
- Pribila BA et al. (2000) — Improved lactose digestion and intolerance among African-American adolescent girls fed a dairy-rich diet. J Am Diet Assoc, 100(5):524-528. Improved lactose digestion and intolerance among African-American adolescent girls fed a dairy-rich diet - PubMed
- Lauritano EC et al. (2007) — Association between hypothyroidism and small intestinal bacterial overgrowth. J Clin Endocrinol Metab, 92(11):4180-4184. https://academic.oup.com/jcem/article-abstract/92/11/4180/2598186
- Walshe K et al. (1990) — Effects of an enteric anaerobic bacterial culture supernatant on intestinal calcium absorption and disaccharidase activity. Gut, 31(7):770-776. Effects of an enteric anaerobic bacterial culture supernatant and deoxycholate on intestinal calcium absorption and disaccharidase activity - PubMed
- Nagpaul JP et al. (1990) — Effect of progestin on intestinal disaccharidase activity. (Citat de Ray Peat.)
- Pal S, Woodford K, Kukuljan S, Ho S (2015) — Milk Intolerance, Beta-Casein and Lactose. Nutrients 7(9):7285-7297. https://doi.org/10.3390/nu7095339
- EFSA (2009) — Review of the potential health impact of β-casomorphins and related peptides. Concluzie: nicio relație cauză-efect stabilită cu bolile netransmisibile.
- Adrian-Călin Turcanu — „În Căutarea Dietei Umane", capitolul „Lapte". https://8principii.com/in-cautarea-dietei-umane/
- Peat R — Milk in Context: Allergies, Ecology, and Some Myths. Milk in context: allergies, ecology, and some myths
- Kamiński S, Cieślińska A, Kostyra E (2007) — Polymorphism of Bovine Beta-Casein and Its Potential Effect on Human Health. J Appl Genet, 48(3):189-198. Polymorphism of bovine beta-casein and its potential effect on human health | Journal of Applied Genetics | Springer Nature Link
- Adrian-Călin Turcanu — „În Căutarea Dietei Umane". https://8principii.com/in-cautarea-dietei-umane/
- Adrian-Călin Turcanu — „40 Rețete ProMetabolism". 40 De Rețete ProMetabolism | 8 Principii Nutriționale ProMetabolism
- Adrian-Călin Turcanu — „Antivirus ProMetabolism". AntiVirus ProMetabolism | 8 Principii Nutriționale ProMetabolism
- Adrian-Călin Turcanu — „8 Principii Nutriționale ProMetabolism". 8 Principii Nutriționale ProMetabolism | 8 Principii Nutriționale ProMetabolism