Acum câțiva ani, laptele „fără lactoză” era o raritate. Acum e pe toate drumurile. Pare o alegere bună pentru cei care nu pot digera ușor laptele. Cum în ProMetabolism promovăm laptele ca pe un super aliment (pentru calitatea proteinei, calciu, vitamina A și multe altele), mulți probabil se gândesc la lapte „fără lactoză”. Ar putea fi o idee proastă.
Am scris „fără lactoză” între ghilimele pentru că tehnic vorbind este lapte cu lactază. Lactoza este o dizaharidă care, prin acțiunea enzimei lactază, se transformă în galactoză și glucoză. Dar nu se putea vinde sub numele de „lapte cu lactază” pentru că i-ar fi încurcat pe mulți. „Lactază, credeam că nu vrem asta”. Lactoză, lactază… Biochimia e complicată.
Teoria generală este că după copilărie, oamenii își pierd capacitatea de a sintetiza lactaza, deci nu mai pot consuma lapte ca atare, fără probleme gastrice. În ProMetabolism teoria este că imposibilitatea de a digera lactoză este din cauza metabolismului scăzut și a dezvoltării peste măsură a florei intestinale.
Dar care este problema cu laptele „fără lactoză”? Acesta oferă galactoză și glucoză deja libere pentru a intra în circulație, iar imposibilitatea de a gestiona galactoza ar putea duce la probleme mari în organism, printre care cataracta. În studiile pe șobolani hrăniți cu galactoză, cataracta se induce ușor și reproductibil. 1
Galactoza care pătrunde în cristalinul ocular este redusă de aldozo-reductază la galactitol (dulcitol), un poliol. Membrana celulelor fibrelor din cristalin este impermeabilă pentru galactitol, astfel încât molecula se acumulează intracelular, generând gradienți osmotici care atrag apa în cristalin. Umflarea hiperosmotică rezultată perturbă arhitectura fibrelor din cristalin, produce dispersia luminii și opacifiază treptat cristalinul. 2
Dar cine are probleme cu metabolizarea galactozei? Există o fracțiune foarte mică din populație care este predispusă genetic la galactosemie, dar vârstnicii, diabeticii și cei cu metabolism scăzut se confruntă de asemenea cu o activitate enzimatică redusă. 3
Astfel, în mod ironic, imposibilitatea de a digera lactoză este o formă de protecție. Bei lapte, iar de lactoză se ocupă bacteriile, care mai și consumă mare parte din galactoza rezultată din acțiunea lor. La cei la care lactaza încă funcționează, digestia este oricum lentă, iar galactoza și glucoza intră în circulație treptat, nu deodată așa cum se întâmplă în cazul laptelui cu lactază industrială adăugată.
Mai este o problemă. Grăsimea din lapte. Așa cum am explicat în cartea În Căutarea Dietei Umane. 4 Raportul grăsime/proteină din lapte este mult prea mare pentru dieta pe care ne-am dezvoltat. Chiar și laptele semidegresat (1,5%) are prea multă grăsime pentru cei sedentari, cu un metabolism slab. Eu aș merge pe 0,75%, deci o combinație de lapte semidegresat cu unul degresat. Pe lângă cantitatea mare de glucoză și galactoză care intră rapid în circulație, grăsimea vine și ea să încetinească livrarea zaharurilor către celule. 5
Soluția este să vă creșteți treptat aportul de lapte (preferabil semidegresat, neomogenizat, fără alte adaosuri). Capacitatea de a-l digera va crește odată cu metabolismul și după ce reușiți să vă puneți la punct flora intestinală.
Până atunci, veți avea pârțuri, dar mai bine pârțuri decât cataractă 
Referințe:
- A Simple and Stable Galactosemic Cataract Model for Rats
- Cammarata PR et al. — Osmotic Stress Directly Induces Growth Factors and MAPK Signaling During Sugar Cataract Formation
- Birlouez-Aragon I et al. (1993) — Disturbed galactose metabolism in elderly and diabetic humans is associated with cataract formation
- Țurcanu A-C — În Căutarea Dietei Umane
- Randle PJ, Garland PB, Hales CN, Newsholme EA (1963) — The glucose fatty-acid cycle. Its role in insulin sensitivity and the metabolic disturbances of diabetes mellitus. Lancet 1(7285):785-789